Şapte etaje - Dino Buzzati (III)

(Nuvela Şapte etaje, de Dino Buzzati - părţile I şi II)

Domnul Corte trecu la etajul şase, şi chiar dacă fusese convins că acest transfer nu corespundea unei înrăutăţiri a bolii, se simţea încurcat de gândul că între el şi lumea normală, a oamenilor sănătoşi, deja se interpusese un obstacol evident. La etajul şapte, port de sosire, într-un anume sens încă se afla în contact cu consorţiul oamenilor; de fapt, se putea considera aproape o prelungire a lumii obişnuite. Însă la şase deja se intra în corpul autentic al spitalului; deja mentalitatea medicilor, infirmierelor şi înşişi bolnavilor era uşor diferită. Deja se admitea că la acel etaj erau internaţi bolnavii reali, fie şi cu forme puţin grave.
Din primele discuţii cu cei din camerele alăturate, cu personalul şi medicii, Giuseppe Corte realiză că etajul şapte era considerat un fel de glumă în acea secţie, rezervat doar bolnavilor amatori, având mai mult o dambla decât altceva; de-abia de la şase se începea cu adevărat, ca să zicem aşa.

Oricum, Giuseppe Corte înţelese că, pentru a se întoarce deasupra, în locul care i se cuvenea având în vedere trăsăturile bolii sale, ar fi întâmpinat cu siguranţă unele dificultăţi; ca să se întoarcă la etajul şapte, trebuia să urnească din loc un organism complicat, chiar şi pentru un efort minim; nu încăpea îndoială că, dacă el n-ar scoate o vorbă, nimeni nu s-ar gândi să-l transfere din nou la etajul superior, al celor "aproape sănătoşi".

Giuseppe Corte îşi propuse, astfel, să nu îşi nesocotească propriile drepturi şi să nu se lase în voia ispitelor obişnuinţei. Colegilor de salon ţinu foarte mult să le specifice că se afla cu ei doar pentru câteva zile, că el a fost acela care a dorit să coboare un etaj pentru a face pe placul unei doamne, şi că în momentul eliberării unei camere, se va întoarce sus. Ceilalţi îl ascultau fără interes şi încuviinţau foarte neîncrezători.

Convingerea lui Giuseppe Corte fu pe deplin confirmată de opinia noului medic. Acesta admitea şi el că Giuseppe Corte ar fi putut foarte bine să fie repartizat la etajul şapte; forma bolii la el era ab-so-lut u-şoa-ră—scanda acest verdict pentru a-i sublinia importanţa — dar până la urmă considera că la etajul şase Giuseppe Corte ar fi putut fi mai bine îngrijit.

— Să nu începem cu poveşti din astea, intervenea aici bolnavul cu hotărâre. Mi-aţi spus că locul meu este la etajul şapte şi acolo vreau să mă întorc.

— Dar nimeni nu v-a contrazis, replica doctorul. Eu v-am dat doar un simplu sfat, nu de doc-tor ci de pri-e-ten a-u-ten-tic! Vă repet, forma la dvs. este una foarte uşoară, n-aş exagera dacă aş spune că nici nu sunteţi practic bolnav, dar, după mine, se distinge de formele similare printr-o anumită extindere mai mare. Să mă explic: intensitatea răului este minimă, dar amploarea este de luat în seamă; procesul distructiv al celulelor — era prima oară când Giuseppe Corte auzea acolo acea sinistră exprimare — procesul distructiv al celulelor este fără îndoială la început, poate nici măcar nu a început, dar tinde, subliniez tinde, să lovească în acelaşi timp porţiuni vaste din organism. Acesta este singurul motiv, zic eu, pentru care aţi putea fi îngrijit mai eficient aici, la şase, unde avem metode terapeutice mai specifice şi mai intense.

Într-o zi fu informat că directorul general al sanatoriului, în urma unei consultări îndelungi cu colaboratorii săi, hotărâse modificarea modului de clasificare a bolnavilor. Gradul fiecăruia dintre ei — ca să-l numim aşa — urma să fie scăzut cu jumătate de punct. Presupunând că pe fiecare etaj bolnavii erau împărţiţi în două jumătăţi în funcţie de gravitate (această clasificare chiar era realizată de medicii respectivi, dar era exclusiv de uz intern) jumătatea inferioară din cele două era transferată din oficiu un etaj mai jos. De exemplu, jumătate din bolnavii de la etajul şase, cei cu forme uşor mai avansate, trebuiau să treacă la cinci; şi cei mai puţin sănătoşi de la şapte treceau la şase. Vestea îl încântă pe Giuseppe Corte, pentru că într-o conjunctură atât de complexă de transferuri, întoarcerea sa la şapte s-ar fi putut dovedit mult mai uşoară.