Internarea la etajul patru însemnă perioada cea mai liniştită petrecută de Giuseppe Corte
după intrarea în spital. Medicul era o persoană foarte simpatică, grijulie şi
cordială: adesea stătea chiar şi cu orele să pălăvrăgească pe subiecte dintre
cele mai variate. Giuseppe Corte discuta şi el cu multă plăcere despre viaţa sa
de avocat şi despre întâmplările de zi cu zi. Încerca să se convingă de
apartenenţa sa la consorţiul oamenilor sănătoşi, de legătura sa cu lumea
afacerilor, de interesul pe care încă îl mai avea faţă de acţiunile publice.
Încerca, dar nu reuşea. Discuţia se întorcea invariabil asupra bolii sale.
Dorinţa unei oarecare îmbunătăţiri devenise o
obsesie pentru Giuseppe Corte. Din păcate, razele di-gamma, chiar dacă
reuşiseră să stopeze extinderea erupţiei cutanate, nu fuseseră de ajuns pentru
a o elimina. În fiecare zi, Giuseppe Corte vorbea foarte mult cu medicul despre
asta şi se forţa în astfel de întrevederi să pară puternic, chiar ironic, fără
să reuşească.
— Dar, domnule doctor, spuneţi-mi, zise el
într-o zi, cum se desfăşoară procesul distructiv al celulelor mele ?
— O, ce cuvinte urâte!, îl mustră doctorul în
glumă. Unde le-aţi învăţat ? Nu fac bine deloc, mai ales pentru un bolnav! Nu
mai vreau să vă mai aud vreodată cu astfel de cuvinte.
— Bine, obiectă Corte, dar nu mi-aţi răspuns
la întrebare.
— Vă răspund imediat, spuse cu gentileţe
doctorul. Procesul distructiv al celulelor, ca să repet exprimarea dvs.
oribilă, este, în cazul dvs., unul minim, absolut minim. Dar aş fi tentat să-l
numesc încăpăţânat.
— Încăpăţânat, adică vreţi să spuneţi cronic ?
— Nu-mi puneţi în gură cuvinte pe care nu
le-am spus. Vreau să spun doar încăpăţânat. De fapt, aşa sunt majoritatea
cazurilor. Afecţiuni foarte uşoare care au adesea nevoie de tratamente energice
şi de lungă durată.
— Dar, domnule doctor, când aş putea spera
într-o îmbunătăţire ?
— Când ? Predicţiile în astfel de cazuri sunt
mai degrabă dificile… Auziţi, adăugă după o pauză de meditaţie, văd că aveţi
pur şi simplu o manie de a vă vindeca… dacă nu mi-ar fi teamă de reacţia dvs.,
ştiţi ce v-aş sfătui ?
— Spuneţi, domnule doctor, spuneţi…
— Ei bine, vă expun problema în termeni
foarte clari. Dacă eu, lovit de această afecţiune chiar într-o formă foarte
incipientă, aş fi ajuns în acest sanatoriu, care e poate cel mai bun din toae,
m-aş fi transferat pe loc, chiar din prima zi, chiar din prima zi, înţelegeţi ?
la unul din etajele cele mai de jos. M-aş transfera direct la…
— La primul ? sugeră Corte cu un surâs forţat.
— A, nu! la primul nu!, răspunse medicul cu
ironie, asta chiar nu! Dar cu siguranţă la trei sau chiar la doi. La etajele
inferioare tratamentul se face mult mai bine, vă garantez, instalaţiile sunt
mai complete şi performante, personalul este mai capabil. Ştiţi cine este
sufletul acestui spital ?
— Nu e profesorul Dati ?
— Chiar profesorul Dati! El a inventat
tratamentul practicat aici, el a proiectat întreaga aparatură. Ei bine el,
maestrul, ca să zic aşa, stă între etajele unu şi doi. De acolo iradiază forţa
lui directoare. Dar, vă garantez eu, influenţa lui nu ajunge mai departe de
etajul trei: mai sus s-ar putea spune că până şi ordinele lui se diminuează,
îşi pierd din consistenţă, deviază; inima spitalului e jos şi acolo trebuie să
rămână pentru a avea cele mai bune tratamente.
— Deci, până la urmă, făcu Giuseppe Corte cu
voce tremurătoare, de fapt mă sfătuiţi…
— Să mai adaug ceva, continuă imperturbabil
doctorul. Aş mai adăuga că în cazul dvs. trebuie să fie îngrijită şi erupţia.
Sunt de acord că e ceva nesemnificativ, dar totuşi e enervant, şi pe termen lung
v-ar putea deteriora „moralul”; şi ştiţi doar cât de importantă în procesul de
vindecare este seninătatea spiritului. Procedurile cu raze pe care le-am
aplicat s-au dovedit doar pe jumătate fructuoase. De ce ? Se poate să fie o
întâmplare, dar se poate şi ca razele să nu fi fost prea intense. Ei bine, la
etajul trei, aparatura de raze este mult mai performantă. Probabilităţile de
vindecare a eczemei dvs. sunt mult mai mari. Şi apoi, vedeţi dvs., o dată
vindecată eczema, pasul cel mai dificil a fost făcut. Când începe revenirea, e
foarte greu să mai faceţi paşi înapoi. Când vă veţi simţi cu adevărat mai bine,
nimic nu vă va împiedica să urcaţi la noi sau chiar mai sus, conform
„meritelor” dvs., poate la cinci, şase, până şi la şapte, îndrăznesc să spun…
— Dar credeţi că s-ar accelera astfel
vindecarea ?
— Nici nu încape îndoială. Deja v-am spus ce
aş face eu în locul dvs.
Astfel de discuţii doctorul purta în fiecare
zi cu Giuseppe Corte. Şi până la urmă veni momentul în care bolnavul, istovit
de cât avea de tras cu eczema, în ciuda ezitării instictive de a coborî, decise
să urmeze sfatul medicului şi se transferă la etajul de dedesubt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu